despre iepuri

CRESTEREA IEPURILOR
În efectuarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri, este necesar să cunoastem câteva cunoştinţe importante privind particularităţile reproducerii acestei specii. În acest context, trebuie să cunoastem că:
-iepuroaicele manifestă călduri pe toata perioada anului;

-în ovarele femelelor, există intodeauna foliculi pe cale de maturare, ovulaţia fiind provocată de actul montei;

Monta la iepuri
- Iepuroaicele fac parte din categoria animalelor poliestrice, motiv pentru care pot fi montate in orice perioada a anului. Dupa depistarea caldurilor, femela este introdusa in cusca iepurelui ce i-a fost repartizat prin planul de monta (iepuroaica este transportata la mascul tinand-o de spate, cat mai aproape de zona gatului, iar daca este cazul poate fi sustinuta cu o mana si de abdomen). Daca am muta iepurele la femela, acesta, din cauza ca nu cunoaste noul mediu de viata nu va monta, iar iepuroaica va deveni agitata si va avea fata de el o comportare agresiva, provocandu-i rani prin muscaturi, mai ales la nivelul testiculelor. La iepure, actul montei se desfasoara rapid, avand durata doar de cateva secunde. Este insa indicat ca monta sa se efectueze fara zgomote si pe timp racoros (dimineata sau seara). Ingrijitorul care asista la monta va trebui sa mute iepuroaica din nou in cusca dupa ce aceasta a fost montata. Pe cusca iepuroaicei montate se pune o tablita, pe care se va scrie data montei, masculul care a efectuat-o si data probabila a fatarii. Iepuroaicele care desi sunt in calduri refuza sa se monteze, se introduc in custi ce se vor aseza in vecinatatea masculului si vor fi duse la monta mai multe zile la rand, pana vor accepta masculul. Sunt insa cazuri cand femela, refuzand un mascul, este apoi dusa la altul, il accepta pe acesta din urma. Femelele care dupa cateva zile de la data montei incep sa-si smulga parul de pe abdomen si sa-si pregateasca cuibul, vor trebui duse din nou la monta, intrucat acestea sunt semne ale infecunditatii lor.

MIXOMATOZA
Mixomatoza este o infectie virala a iepurilor care se transmite la iepurii de casa prin insecte intepatoare (purici, tantari) si capusele iepurilor salbatici.
Iepurii de casa sunt contaminati cand parazitul a supt anterior virusul prin sangele iepurilor salbatici. In custi, iepurii pot lua boala prin contact direct cu rana infectata a celor deja bolnavi. Fiindca aparitia insectelor aduce cu ea mari dezechilibre pe parcursul anului, adesea apare mixomatoza in lunile de vara si de toamna. Evolutia bolii este neunitara, deoarece receptivitatea depinde si de rasa si de conditia animalelor luate separat. Primele simtome apar, la iepuri, la aproximativ 3-5 zile dupa contaminare.
In evolutia acuta a bolii pleoapele se umfla si se inflameaza pana la a forma pungi cu puroi. Apoi, apar umflaturi noi la baza urechii, la buze, la nas si in spatele nasului. Aceste umflaturi apar si in regiunile genitale si anale. Animalele sunt ametite, refuza hrana si cad vazand cu ochii. Animalul moare la 8-10 zile de la inceputul bolii. Toate animalele grav bolnave mor.
Daca evolutia bolii este cronica, animalele prezinta o usoara umflatura a pleoapelor, cateva pustule la orificiile nasului, in regiunea genitala si la baza urechii. O parte din aceste animale se insanatosesc.

Tratament si prevenire: Tratamentul formei acute a bolii nu are sanse. Vaccinarea profilactica in potriva mixomatozei ar trebui realizata corect in regiunile acut periclitate, inainte de inceperea anotimpului calduros. Ea este tolerata fara probleme de toti iepurii si asigura imunitate pe o perioada de circa 6 luni. La locul vaccinarii poate aparea o umflatura care, insa, dispare mai apoi.
In crescatoriile infectate, vaccinarea se poate face din necesitate: animalele vor fi vaccinate, chiar daca nu au simtomele bolii, de indata ce apare un caz de imbolnavire. In acest fel, poate fi salvata o buna parte din efectivul de animale.
Alte masuri pentru impiedicarea raspandirii bolii si contaminarii sunt:
-omorarea fara dureri a animalelor bolnave;
-curatarea si dezinfectia custilor;
-combaterea insectelor.
In cazul combaterii insectelor in grajd, trebuie sa fim atenti la gradul de tolerare al mijloacelor de combatere.
Fixarea tifoanelor de muste la ferestre sau custi ajuta la tinerea la distanta a insectelor. Trebuie sa inceteze furajarea cu aceias hrana veche din livezile unde au acces si cei care transmit boala - iepurii salbatici.
Din imprejurimile crescatoriei de iepuri trebuie inlaturate toate baltirile unde s-ar putea inmulti tantarii, ca de exemplu: iazurile, recipienti deschisi plini cu apa, locurile umede. Aici se pot dezvolta tantarii care raspandesc virusul mixomatozei. Majoritatea agentilor patogeni din familia virusilor variolei sunt ucisi prin temperatura, deoarece acestia sunt rezistenti la uscaciune si frig. Virusul nu se transmite la om.

Canibalismul la iepuri
Iepuroaica isi mananca toti puii sau o parte din ei, sau le musca cozile, urechile sau membrele. O situatie diferita de canibalismul propriu-zis este aceea in care iepuroaica mananca puii morti, ca o forma de igienizare a cuibului. Cauzele acestei tulburari comportamentale (canibalismul) nu sunt pe deplin lamurite. Canibalismul se constata mai des la iepuroaicele tinere decat la cele care au fatat de mai multe ori.
Prin crearea unor conditii optime de intretinere si de furajare, poate fi evitata aparitia factorilor favorizanti care predispun la fetofagie. Iepuroaicele predispuse la acest sindrom sa fie separate sau excluse din procesul de reproductie.

FATAREA LA IEPURI - Dupa 26 de zile de la montarea iepuroaicei, deci cu 4 zile inainte de fatare, vom pregati cuibul, efectuand curatarea sa si introducerea de fan sau paie curate si uscate. Cu 2-3 zile inainte de fatare vom trece la restrictionarea furajera a mamei (micsorearea progresiva a hranei oferite). Dupa o gestatie de 30-31 de zile , femela va da nastere in mod normal la 2-12 pui . Momentul fatarii este semnalat de iepuroaica prin smulgerea parului de pe abdomen si amenajarea cuibului. Fatarea are loc in mod normal noaptea , dureaza intre 15 si 25 de minute si se realizeaza usor. Iepurasii se nasc cu ochii inchisi si fara par. Puii, la nastere, cantaresc fiecare intre 50-70 de grame. Pentru a-i proteja termic, femela ii acopera cu parul smuls de pe abdomen. La doar 24 de ore de la fatare, trebuie sa verificam cuibul. Cu ocazia aceasta se numara puii , se observa viabilitatea lor si se inlatura puii morti. Cuibul se va controla dupa ce vom muta iepuroaica in alta cusca si numai dupa ce ne vom spala pe maini cu un sapun fara miros (putem folosi manusi din plastic). Aceasta precautie este obligatorie deoarece iepuroaica isi recunoaste puisorii dupa miros si, daca apar modificari de miros, exista posibilitatea sa refuze sa ii mai alapteze.
Ce trebuie sa verificam atunci cand observam cuibul : Iepurasiii sanatosi sunt calzi, au miscari vioaie si tendinta neantrerupta de a se hrani , pe cand cei cu probleme sunt mai reci , cu miscari slabe si pielea usor cutata.
Atunci cand puisorii scancesc tare si se misca in permanenta, inseamna ca ori le este foame, ori le este frig, situatie in care trebuie intervenit rapid asupra factorilor deficitari. In primele zile dupa fatare verificarea cuibului se va face de mai multe ori intr-o zi ( printr-o privire asupra cuibului , observand daca totul este in regula). Este absolut necesar ca in jurul iepuroaicei si a puilor sa se asigure liniste (latratul cainilor este un factor perturbator) si sa se opreasca accesul rozatoarelor in vecinatatea iepurilor , pentru a se preveni consumarea puilor de catre mama. Aceasta pornire canibala a iepurelui de casa este o reminescenta a instinctului de conservare mostenit de la forma salbatica a speciei. Canibalismul mai poate fi determinat de carente alimentare in perioada de gestatie precum si de lipsa apei imediat dupa fatare.

Gestatia iepuroaicei - Spre deosebire de alte specii de animale, la iepuroaica, dehiscenta foliculara nu se realizeaza in mod spontan, ci numai datorita excitatiilor sexuale din timpul montei. Coitul la iepuroaica este determinant pentru declansarea ovulatiei. O alta caracteristica consta in faptul ca procesul de nidare, sau fixare, a embrionilor pe mucoasa coarnelor uterine la iepuroaica se realizeaza doar in a patra zi dupa amfimixie. Ca urmare a acestui lucru, la 6 - 7 zile de la data cand a avut loc monta poate fi realizat controlul gestatiei, prin mutarea femelei in cusca masculului. In situatia in care iepuroaica refuza imperecherea, se constata ca este gestanta. La iepuroaica, perioada de gestatie dureaza in medie intre 30 - 31 de zile, cu limite cuprinse intre 26 - 38 de zile). In vederea asigurarii unei dezvoltari normale a fetusilor si pentru a mentine iepuroaicele intr-o stare buna de intretinere va trebui sa tinem cont de urmatoarele :
- sa aiba la dispozitie in permanenta, apa proaspata si potabila;
- femelelor gestante sa li se administreze ratii nutritive cat mai complete, alcatuite din nutreturi proaspete si de cea mai buna calitate;
- asternutul iepuroaicelor sa fie uscat si curat, iar adapostul sa fie bine ventilat, curat si uscat.
In perioada de gestatie, se constata ca iepuroaica este foarte sensibila la zgomote. Din aceasta cauza este necesar sa ii asiguram un climat calm, de liniste, care sa ii induca senzatia de izolare si siguranta, in caz contrar se pot produce avorturi. Acesta este si motivul pentru care in timpul cat femelele sunt in perioada de gestatie se vor interzice vizitele persoanelor straine in crescatorii, se vor indeparta cainii, iar crescatorii isi vor desfasura activitatea in cea mai perfecta liniste. Cu 2 - 3 zile inaintea fatarii, iepuroaicele devin agitate, isi captusesc cuibul cu parul smuls de pe abdomen. In cazul producerii unor avorturi, iepuroaicele respective pot fi date din nou la monta chiar din a doua zi, intrucat mucoasa lor uterina se reface foarte repede (in cateva ore), si numai daca au fost eliminate cauzele care au generat avorturile.